Cast (in credits order)
 | Humphrey Bogart | Rick Blaine | |
 | Ingrid Bergman | Ilsa Lund | |
 | Paul Henreid | Victor Laszlo | |
 | Claude Rains | Captain Louis Renault | |
 | Conrad Veidt | Major Heinrich Strasser | |
 | Sydney Greenstreet | Signor Ferrari | |
 | Peter Lorre | Ugarte | |
1001 filme pe care trebuie sa le vezi intr-o viata
Casablanca (1942)
Casablanca (1942)
Regia: Michael Curtiz
Distributia: Humphrey Bogart, Ingrid Bergman, Paul Henreid, Claude Rains
Nu stiu daca este trecut undeva in aceasta pozitie, dar eu consider Casablanca drept unul dintre cele mai romantice filme ale tuturor timpurilor, un film care reuseste sa transmita emotiile si acum, la aproape 70 de ani de la aparitia lui. O drama autentica, pe care am incercat sa o revad la trecerea dintre ani, la prea mult timp de la prima vizionare. Filmul isi pastreaza aura sentimentala, dar mai ales dramatismul dat de imprejurarile in care cele doua personaje principale se reintalnesc, inconjurati de cel de-al doilea razboi mondial si de imprejurarile potrivnice existente in calea relatiei lor.
Dupa izbuncnirea celui de-al doilea razboi mondial, producatorii americani au continuat sa faca filme nemuritoare, unele dintre ele tratand chiar razboiul inceput, incercand chiar sa fie un instrument de propaganda in favoarea propriei cauze sau propriilor sustineri. La fel se intampla si in Casablanca, un film care se petrece intr-un loc unde razboiul inca nu ajunsese, dar urmarile lui: Casablanca se afla in acea perioada in Marocul francez, dar intr-un teritoriu inca neocupat de nazisti, asa cum era majoritatea teritoriului francez de pe continentul european in acel moment. Aflati intre regimul de la Vichy si luptatorii din rezistenta, reprezentantii statului francez luau situatia exact asa cum ea evolua, cu o neutralitate activa, incercand sa nu incurajeze ilegalitatile fatise, pentru a nu-i supara pe germani, dupa cum nici nu statea deoparte la afacerile subterane avantajoase pentru ei.
Reintalnirea dintre Rick (Humphrey Bogart) si Ilsa (Ingrid Bergman), dupa ani de la prima relatie esuata din Paris, inseamna si lamurirea adevaratelor lor sentimente, dar si lamurirea motivelor pentru care totul pare schimbat in viata lor: ea este casatorita cu un luptator din rezistenta, cehoslovacul Victor Laszlo, el este distant si neutru, departe de conflictele politice ale tineretii, devenind un simplu patron de restaurant in indepartatul Maroc. Declaratia ei schimba totusi datele problemei si totul se rastoarna: „I know that I’ll never have the strength to leave you again”.
Filmul este imprevizibil si pentru spectatorul care il vede pentru prima data, dar este extrem de interesant pentru cunoscatori ca scenariul lui Julius J. Epstein, Philip G. Epstein si Howard Koch (castigatori ai premiului Oscar pentru acesta) a fost imprevizibil si pentru actori pe parcursul filmului. Intr-o prezentare a acestuia, am citit ca Ingrid Bergman nu a stiut pana la filmarea ultimei scene daca va zbura cu sotul ei, Victor Laszlo sau va ramane cu Rick, in Maroc sau zburand spre Lisabona. Este un film memorabil, pe care ar trebui, cu siguranta, sa il vada toti romanticii incurabili, toti indragostitii (mai ales cei de cinema), un film din care o sa retineti o multime de replici memorabile si care a ramas un film-cult pentru cinematografia tuturor timpurilor.
Nota: 10/10
Casablanca (1942) – ce nu știai despre renumitul film
Casablanca este unul dintre cele mai populare filme americane, apreciat în toată lumea. Acesta spune povestea a doi oameni misterioși, ce se reîntâlnesc în Casablanca (oraș din Maroc) și flacăra iubirii lor se reaprinde. De ce au fost despărțiți? Care sunt secretele pe care cei doi le-au ascuns unul față de celălalt? Toate aceste detalii se pot afla văzând filmul.
Deși această operă nu este singura reprezentativă pentru cultura populară, cu siguranță este printre cele mai iubite, fiind nominalizată la opt premii Oscar și câștigând: Cel mai bun Film, Cel mai bun Regizor și Cel mai bun Scenariu în anul 1944.
Ca orice proiect de anvergură, filmul deține secrete și aspecte pe care publicul larg nu le cunoaște. Iată câteva dintre cele mai interesante lucruri pe care nu le știai despre Casablanca:
Autograf de mii de dolari
Nu multe semnături faimoase valorează la fel de mult ca cea a actorului Humphrey Bogart (personajul principal din film). Dacă va doriți o semnătură originală din anii ’40, aflată pe o felicitare sau o pagină de album, va trebui să investiți pe puțin 1000 de dolari. În contrast, autograful lui Clark Gable se poate vinde cu 500 de dolari, pe când cel al lui John Wayne pentru doar 200 de dolari.
Un astfel de preț se mai cere doar pentru autografele celebrităților precum Marilyn Monroe, Walt Disney sau Bruce Lee.
Diferență de înălțime
Deși nu ți-ai da seama uitându-te la film, actrița principala, Ingrid Bergman este mult mai înalta decât colegul ei, Humphrey Bogart – 178 cm versus 172 cm.
Pentru a nu se observa această diferența de înălțime, Ingrid filma adesea scenele alături de partenerul ei desculță, în timp de Humphrey era nevoit să poarte platforme speciale ce îi amplificau înălțimea. Ba mai mult, în anumite scene, în timp ce cuplul este așezat, a fost nevoie să se folosească mici cutii sau perne pentru a se menține iluzia.
Data viitoare când veți vedea filmul, fiți atenți – nu există nicio scenă în care să se vadă în întregime siluetele celor doi actori, unul lângă celălalt!
Există două seriale Casablanca
În urma succesului impresionant al filmului, au existat două tentative de a detalia faimoasa poveste în seriale TV. Primul a fost creat în 1955, al doilea în anul 1983. Cel din urmă reprezenta povestea anterioară filmului, a personajului Rick Blaine (Humphrey Bogart) în tinerețe. Deși s-au filmat primele 5 episoade, doar două au fost difuzate, iar apoi serialul a fost anulat.
Cea mai faimoasă replică nu este corectă
Propoziția “Cânt-o din nou, Sam” (Play it again, Sam), este una dintre cele mai faimoase și citate replici din filme – însă, în mod paradoxal, nu există în film. De fapt, personajele spun “Cânt-o odată, Sam” (Play it once, Sam), “Cânt-o, Sam” (Play it, Sam) și “Cânt-o” (Play it) – însă niciodată “Cânt-o din nou, Sam”. Cu toate acestea, aproape toată lumea care a văzut filmul citează replica în mod eronat.
Casablanca nu a fost filmat în Casablanca
Deși pare să fie 100% autentic, filmul nu a fost filmat deloc în Casablanca. Întreg filmul s-a desfășurat la Studiourile Warner Bros din Burbank, California. Singura excepție o reprezintă scena inițială, care a fost filmată la aeroportul Van Nuys din Los Angeles. Cu toate acestea, opera cinematografică a reușit să cuprindă foarte bine aspectul vizual exotic al orașului din Maroc.
Jocul real de șah
La începutul filmului, personajul principal, Rick Blaine (Humphrey Bogart) joacă șah de unul singur. Adevărul este că tabla de șah era 100% reală, ba mai mult, actorul chiar juca șah cu prietenul lui, prin intermediul scrisorilor.
Scenariul nu era pregătit
Scenariul nu era gata atunci când au început filmările; actorii nu aveau habar care este finalul filmului sau ce se va întâmpla cu personajele lor. În plus, au existat tensiuni între actorii principali (Humphrey Bogart și Ingrid Bergman), întrucât nu știau dacă e nevoie să joace rolul unor îndrăgostiți sau dacă totul urma să fie o minciună în poveste.
==
„CASABLANCA” – POVESTEA UNEI CAPODOPERE
Regizorul Michael Curtiz care a făcut istorie cu acest film, așa cum afirmă și în pelicula biografică din 2018, anticipând succesul filmului Casablanca, era de origine maghiară, născut la Budapesta în 1886 într-o familie de evrei din Austro-Ungaria, cu numele adevărat Máno Kertész Kaminer. A sosit în America în 1926 și a fost unul dintre cei mai prolifici regizori de film din perioada clasică a Hollywood-ului.
În 1942, în plin război, când balanța puterilor înclina încă în favoarea Germaniei hitleriste, originea maghiară a lui Michael Curtiz era un motiv de controversă pentru reprezentanții studioului cinematografic Warner Bros. care finanțau filmul. Ungaria, țara sa natală, era aliata Germaniei. Oficialii studioului doreau să realizeze un film de propagandă americană care să le dea „speranță” soldaților. Statele Unite tocmai intraseră în război în urma atacului de la Pearl Harbour din 7 decembrie 1941. Curtiz însă refuză să facă un film de propagandă.
Personajul său principal, Rick Blaine, este un proprietar de local american apolitic. Cei doi scenariști ai filmului, frații gemeni Julius J. și Philip G. Epstein, lucrau la scenariu în timpul filmărilor, revizuindu-l mereu după bunul plac al conducerii studioului. Curtiz era foarte cinic pe platoul de filmare, fiind supus unei presiuni continue de a modifica scenariul.
Inițial nu l-a agreat pe Humphrey Bogart în rolul principal, preferându-l pe … nimeni altul decât pe Ronald Reagan, viitorul președinte al Statelor Unite, actor de profesie, care însă era mobilizat la data filmărilor și deci indisponibil.
„Ce femeie s-ar îndrăgosti de Bogart?” – spunea unui apropiat.
Când i se spune că Ingrid Bergman avea un disconfort în timpul filmărilor, din cauza căldurii de pe platou, răspunde sarcastic:
„Spune-i domnișoarei Bergman că aici suntem în Africa, nu în Norvegia!”. I se răspunde că Bergman este de origine suedeză.
„E același lucru pentru mine!”
Filmul Curtiz se desfășoară pe două planuri distincte. Primul este making-of -ul peliculei Casablanca, iar cel de al doilea relația înstrăinată a regizorului cu fiica sa. Aceasta îl vizitează în timpul filmărilor. Dialogurile între tată și fiică sunt vorbite exclusiv în limba maghiară, limba lor maternă, la fel și cele cu unul dintre interpreți, prieten apropiat al lui Curtiz.
Evelin Dobos în rolul lui Kitty, fiica lui Michael Curtiz
Actorii care îi interpretează pe Bogart, respectiv Bergman apar blurați, doar o siluetă încețoșată în fumul țigaretelor din localul unde se filma. De altfel întregul film este alb-negru, respectând ambianța originală a peliculei din 1942.
Finalul peliculei Casablanca a fost scris în ultimul moment. Producătorilor le displăcea ideea de a apărea avioane în film, considerându-le semnul fricii. Michael Curtiz a sfidat pretențiile lor, astfel că scena finală când Ilse (Bergman) împreună cu soțul ei (Victor Laszlo) alias Paul Henreid, ajutați de Rick (Bogart) se îndreaptă spre avionul care urma să-i ducă în Lisabona, a rămas memorabilă.
Cheia filmului Casablanca este poate răspunsul interpretabil al lui Curtiz la întrebarea unuia dintre reprezentanții studioului Warner Bros.
„Îți iubești țara?”
„Care dintre ele?”
„Eu sunt un om fără țară.”
Statutul său de apatrid, deși avea deja cetățenia americană, l-a împiedicat să-și ajute sora rămasă în Budapesta împreună cu familia. Aceasta a fost trimisă la Auschwitz, fiind singura supraviețuitoare din familie.
Curtiz a avut dreptate. Casablanca a făcut istorie. Într-o lume aflată în plin război, imaginile cu harta Marocului francez, sunetul Marsiliezei, refugiații de război care populează cafeneaua lui Rick, avionul militar cu ofițeri germani bine primiți în local din moment ce Franța era ocupată, exotismul locului – toate acestea dau farmecul aparte al filmului.
În producția din 2018 asemănarea fizică între personaj și interpret este izbitoare.
Michael Curtiz
Ferenc Lengyel în rolul lui Michael Curtiz
Triunghiul amoros din Casablanca format din Rick, Ilse și Victor se amplifică de la o scenă la alta. Victor, care era de etnie cehoslovacă, patria sa aflată sub ocupația celui de al III-lea Reich, era indezirabil pentru germani din cauza activităților sale antinaziste. Luptase și în Războiul Civil din Spania de partea republicanilor. Rick are o poziție neutră față de război, care era și poziția oficială a lui Michael Curtiz, în pofida insistențelor propagandei americane.
Firul roșu al filmului Casablanca este mix-ul între politică și iubire. Inițial Rick refuză să-l ajute pe Victor să evadeze, fiind rănit în orgoliul său de femeia iubită care se dovedise duplicitară. Află circumstanțele dramatice în care o întâlnise pe Ilse la Paris în urmă cu doi ani. Soțul ei era încarcerat la momentul respectiv într-un lagăr. Tensiunea maximă apare atunci când grupul de ofițeri germani intonează un cântec patriotic, la care li se răspunde cu Marsilieza cântată din toate inimile de francezii prezenți și strigătul Vive la France!
Localul se închide ca urmare a situației create. Între viață și moarte, Ilse și Victor în cer sprijinul lui Rick, fiecare pentru celălalt.
Rick reușește să o convingă pe Ilse să se îmbarce în avionul spre libertate împreună cu Victor, aceasta fiind singura soluție pentru a rămâne toți trei în viață în fața pericolului german iminent.
„Cum rămâne cu noi?” – întreabă Ilse cu ochii înlăcrimați.
„Vom avea întotdeauna amintirile din Paris.” – răspunde ferm Rick.
Regizorul Michael Curtiz a câștigat singurul premiu Oscar din cariera lui pentru „Casablanca” și, în afară de acesta, a mai avut alte trei nominalizări.
CURTIZ
REGIA: TAMAS YVAN TOPOLANSZKY
SCENARIUL: TAMAS YVAN TOPOLANSZKY, ZSUZSANNA BAK
DISTRIBUȚIA: FERENC LENGYEL (MICHAEL CURTIZ)
EVELIN DOBOS (KITTY)
NIKOLETT BARABAS (BESS, SOȚIA LUI MICHAEL)
SCOTT ALEXANDER YOUNG (PRODUCĂTORUL)
YAN FELDMAN (JULIUS EPSTEIN)
RAFAEL FELDMAN (PHILIP EPSTEIN)
ANDREW HEFLER (JACK L. WARNER, PROPRIETARUL STUDIOULUI)
La bună (re)vedere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu