vineri, 16 iulie 2021

Becket (film, 1964) / Peter Glenville

 




4 février 2021

Becket (1964) de Peter Glenville

BecketAu XIIe siècle, Thomas Becket est le chancelier du royaume et l’ami d’Henri II d’Angleterre. Celui-ci doit le promouvoir archevêque de Canterbury à la mort de ce dernier. Becket se sent alors investi par toutes les tâches qui lui incombent, mais ses activités font bientôt de lui un rival pour le roi…
Becket est un film britannico-américain. Il s’agit de la reprise à l’écran de la pièce de théâtre Becket ou l’Honneur de Dieu de Jean Anouilh créée en 1959. Metteur en scène de théâtre, l’anglais Peter Glenville a toujours montré son intérêt à adapter des pièces au grand écran. Il a réuni ici deux grands acteurs, Peter O’Toole et Richard Burton, dont la confrontation ne déçoit pas. Tout l’intérêt du film est dans son interprétation car, hélas, la mise en scène se montre peu imaginative et paraît empreint d’une certaine lourdeur. Le récit met beaucoup d’insistance à transformer la proximité entre le roi Henry II et Thomas Becket en attirance homosexuelle inavouée. L’ensemble est bien trop long et un peu ennuyeux, hélas.
Elle
Lui : 2 étoiles

Acteurs: Richard BurtonPeter O’TooleJohn GielgudGino Cervi
Voir la fiche du film et la filmographie de Peter Glenville sur le site IMDB.

Voir les autres films de Peter Glenville chroniqués sur ce blog…

BecketRichard Burton et Peter O’Toole dans Becket de Peter Glenville.

Becket (film, 1964)   / Peter Glenville

Becket est un film britannico-américain réalisé par Peter Glenville, sorti en 1964. Il s’agit de la reprise à l'écran de la pièce de théâtre Becket ou l'Honneur de Dieu de Jean Anouilh créée en 1959.

Synopsis

Au XIIe siècle, Thomas Becket est le chancelier du royaume et l'ami d'Henri II d'Angleterre. Celui-ci doit le promouvoir archevêque de Cantorbéry à la mort de ce dernier. Becket se sent alors investi par toutes les tâches qui lui incombent, mais ses activités font bientôt de lui un rival pour le roi…

-----------

Face à face au souffle shakespearien

Avis sur Becket

 Critique publiée par Ugly le 8 août 2020

Quelle joie de revoir ce film peu connu et rarement diffusé sur des chaines de télé, il m'a suffi du replay de TCM pour retrouver des sensations que j'avais éprouvées il y a bien longtemps alors que j'étais ado ; et là, après tant d'années, j'ai encore plus apprécié cette sorte de face à face shakespearien de haute tenue où 2 grands acteurs rivalisent de brio, parce que j'en comprend mieux les rouages, depuis mon adolescence, ma sensibilité est plus aiguisée, j'ai lu beaucoup sur ce XIIème siècle sur les Plantagenêt, c'est une période historique qui me passionne, et j'y ai pris presque autant de plaisir qu'avec Un lion en hiver où Peter O'Toole reprenait son rôle de Henry II vieilli et usé.

Il s'agit d'une adaptation grandiose et flamboyante de la pièce de Jean Anouilh créée à Paris en 1960, et que Peter Glenville avait déjà montée sur scène à Londres et à New York avec Laurence Olivier et Anthony Quinn, en obtenant un excellent accueil critique ; production anglaise, aidée par quelques capitaux américains et distribuée par Paramount, c'est un grand film malgré les inexactitudes historiques, Anouilh s'en était justifié en déclarant : "J'ai fabriqué le roi que je voulais et le Becket ambigu dont j'avais besoin pour exprimer cette amitié qu'un conflit absurde désagrège peu à peu".

Comme dans Un lion en hiver, le dialogue prime, il n'y a pas d'action, c'est théâtral, ne vous attendez donc pas à voir des chevauchées en armes et des attaques de châteaux forts, mais c'est cependant une très bonne restitution d'un Moyen Age chaotique sur le plan politique (la rivalité Capétiens-Plantagenêt) et spirituel (la lutte entre le pouvoir royal et le pouvoir ecclésiastique). Cette lutte de pouvoirs est symbolisée à travers les 2 figures que sont le roi Henry Plantagenêt et Thomas Becket, et leur relation est volontairement ambiguë. Il fallait pour incarner ces 2 personnages, 2 acteurs à forte personnalité pour exprimer le fort contraste entre eux : un roi excessif et sanguin face à un Becket mesuré et très peu expressif, ce qui correspond à Peter O'Toole et Richard Burton (qui par ailleurs étaient amis dans la vie), le premier étant toujours dans l'excès (j'adore les scènes où il engueule son épouse Aliénor, sa mère Mathilde et ses "horribles enfants" qu'il n'aime pas), le second étant dans la retenue, ce qui nous vaut une confrontation magistrale.

Comme dans Un lion en hiver, les défauts du statisme théâtral sont largement compensés par la dramaturgie exposée ici et la richesse du dialogue, de même que la direction artistique est très soignée, costumes superbes et vrais décors d'églises romanes, pas de carton-pâte. Malgré quelques longueurs (la cérémonie du sacre de Becket aurait pu être écourtée), ce film reste un beau film historique qui renseigne sur un épisode de l'Histoire d'Angleterre, magnifiquement servi par un duo de grande valeur qui porte assurément tout le film, mais bien soutenu par John Gielgud en roi de France Louis VII, Paolo Stoppa en pape Alexandre III, Gino Cervi et Pamela Brown... A noter que le film reçut 12 nominations aux Oscars mais n'obtint curieusement que l'Oscar du meilleur scénario.

---------------------

BecketPosterBecket (1964)

Regia: Peter Glenville
Distribuția: Richard Burton, Peter O’Toole, John Gielgud

Stranie experienta este revederea unui film la jumatate de secol (sau aproape) de la prima vizionare. Cand ‘Becket‘ a aparut pe ecranele romanesti trebuie sa fi fost 1964 (anul producerii filmului) sau 1965. Memoria afectiva si selectiva a pastrat in special figura lui Becket si a lui Richard Burton despre a carui cariera eram deja constient pe deplin in acea perioada. Pe Peter O’Toole nu cred ca nu il cunosteam inca bine sau in orice caz nu imi era inca suficient de clara statura lui.  Din motive pe care numai cenzura acelor vremuri le cunoaste, piosul film despre Sfantul Thomas Becket a fost adus pe ecranele Romaniei comuniste, dar cel dedicat eroului cauzei nationale arabe ‘Lawrence of Arabia‘ nu. Probabil ca abia in ‘The Man of La Mancha’ mi-a fost clar ce actor urias este O’Toole. Liniile principale ale conflictului dintre regele Henric al II-lea si episcopul de Canterbury imi erau insa de atunci clare si mi le-am amintit si atunci cand jumatate de viata mai tarziu am ajuns la Canterbury si am pasit pe dalele candva patate de sangele Sfantului Thomas.

Bazat pe o piesa a lui Jean Anouilh, ‘Becket’ a fost intai un succes pe Broadway (cu Lawrence Olivier si Anthony Quinn in rolurile principale) si apoi in West End, unde Eric Porter si Christopher Plummer au jucat in regia lui Peter Hall. Peter Grenville, regizorul versiunii americane si-a asumat apoi si rolul de regizor al filmului realizat in legendarele studiouri Shepperton din Anglia. In mare masura, ‘Becket’ urmeaza traditia ecranizarilor marilor drame istorice shakespeariene, cu deosebirea ca textul lui Jean Anhouilh pune in balanta conflictul istoric cu povestea unei pasionate prietenii intre doi mari barbati care si-au impartit scena istoriei din perioada in care au trait.

Becket_04

La aproape o suta de ani dupa invazia normanda, clasa stapanitoare a Angliei continua sa se afle in conflict cu saxonii invadati. Pentru Anhouilh, dimensiunea politica a textului este clara, piesa fiind scrisa si pusa in scena pentru prima data la Paris la 15 ani de la eliberarea Frantei si sfarsitul perioadei de colaborare cu ocupantii germani. Reprezinta Thomas Becket in viziunea lui Anhouil o transcedentare dusa pana la absolvire a actului de colaborare cu ocupantii, atunci cand se stie ca rezistenta violenta nu poate duce la mai mult decat o moarte eroica? Dilema aceasta este prezenta mai ales in prima parte a piesei si filmului, treptat conflictele, religios si personal, dintre cei doi trec in primul plan. In planul personal, Becket pare a fi facut din materialul din care sunt facuti martirii, dar din punct de vedere istoric dreptatea este de partea regelui Henric. Centralizarea statala si aplicarea principiilor de drept tuturor cetatenilor sunt fenomene istorice care vor prevala in deceniile care vor urma si vor forma bazele primei constitutii scrise de facto din istoria Europei. Sangele varsat la Canterbury, reconcilierea si penitenta asumata de rege vor cimenta natiunea engleza si vor reglementa raportul de forte intre regatul si biserica Angliei.

peterotoolebecket

Precum multe alte superproductii istorice ale epocii, in ‘Becket’ emotioneaza astazi alte lucruri decat cele care ii faceau sa vibreze pe spectatorii de acum jumatate de secol. Exactitatea reconstituirii istorice a fost perfectionata in multe alte productii care au urmat, in schimb niciuna nu a adus pe acelasi ecran doi mari actori ai istoriei filmului in momentele lor de maxima intensitate. Burton se afla la apogeul carierei sale, unul dintre ultimele sale mari roluri inainte de a intra pe panta dezabuzarii (in rolurile de pe ecran si in viata). Indraznesc sa spun insa ca in afara de faptul ca ochii sai sunt mai albastri decat ai lui Peter O’Toole, acesta il depaseste cam in toate aspectele si regele Henric supravietuieste mult mai bine celor 50 de ani de prezenta pe ecran adaugati la 800 de ani de istorie.

becket-original

In timp ce personajul Becket evolueaza monoton si previzibil de la nationalism saxon spre sfintenie, personajul regelui Henric se convulsioneaza intre incredere oarba in prietenie, dezamagire in fata a ceea ce el percepe a fi tradare, neintelegere a motivelor si motivarii actiunilor prietenului sau, machiavelism si fariseism. O’Toole creeaza cu pasiune si cruzime un personaj al carui cinism are toate motivatiile psihologice pentru faptele pe care le comite. Scena finala include in ea premizele impacarii dintre stat si biserica, prin actiunea sa de aparenta penitenta si de sanctificare ipocrita a celui a carui moarte o ordonase regele Henric pune bazele subordonarii bisericii Angliei fata de coroana. Raportul de forte dintre cele doua personaje se rastoarna in istorie.

Nota: 7/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu