O secventa din filmul CENUSA SI DIAMANT al lui A. Wajda: incercare de dezambiguizare

Andrzej Wajda, CENUSA SI DIAMANT, 1958

O secventa din filmul CENUSA SI DIAMANT al lui A. Wajda: incercare de dezambiguizare

Mai multi tineri in uniforme militare sunt dusi in detentie sub paza si pusi sa stea cu fata la perete, pe holul unei inchisori. Un ofiter ii interogheaza:

Secventa din film de la 1:5:29 la 1:6:10
https://www.youtube.com/watch?v=JaRlaxQMlL4

-Unde ati fost prinsi?

-In padure.

-Sunteti din banda lui Wilk?

-Din detasamentul capitanului Wilk!

-Cum te cheama?

-Krzysztof.

-Si mai cum?

-Krzysztof Zawadzki.

-Si pe tine?

…

-Intoarce-te. Cati ani ai?

-O suta

(Ofiterul il palmuieste)

-Cati ani ai?

-O suta unu.

===============================================================

Comentariul criticului cinematografic de pe situl DVD Classik:

“Quant aux jeunes générations, il ne leur reste rien. Maciek étale ses regrets à la servante blonde rencontrée providentiellement. Il a son bac, il aurait pu faire des études, Polytechnique. Il est déjà, comme les vieux danseurs, figé dans un temps dont il ne peut s’extraire. De même, le fils du dignitaire communiste, arrêté pour résistance, dit avoir 100 ans aux hommes qui l’interrogent. La provocation sonne comme une vérité, tant cette génération semble avoir été conditionnée par la guerre.” (Analiza/dvd classic; http://www.dvdclassik.com/critique/cendres-et-diamant-wajda)

================================================================

Nu se intelege clar cine l-a arestat pe fiul demnitarului comunist si in ce consta delictul de rezistenta (contra cui?). Raspunsul provocator al tanarului captiv are sensul atribuit de critic?

================================================================

Cateva informatii extrase din materiale web:

Este 8 mai 1945, într-o mică localitate din Polonia. Nemții tocmai au capitulat în această zi iar cel de-al Doilea Război Mondial a luat sfârșit în Europa. Maciek, Andrzej, superiorul lui și Drewnowski sunt soldați ai Armatei Teritoriale poloneze. După lupta împotriva armatei ocupante germane, acuma ei luptă împotriva comuniștilor, care încearcă să preia puterea. Astfel, ei au primit ordin să-l asasineze pe Szczuka, secretarul regional de partid. Prima lor încercare a dat greș, în locul lui Szczuka, au omorât doi civili nevinovați.

Szczuka își caută fiul Marek la cumnata sa Katarzyna, care în timpul cât el a fost în Uniunea Sovietică, l-a crescut. Cumnata, care nu simpatiza deloc cu comuniștii, nu îi dezvăluie unde l-ar putea găsi. Mai târziu află de la un camarad de al său care era ofițer de securitate, că acesta a fost arestat împreună cu grupul de rezistență a lui Wilk. În acest timp banchetul era deja în toi.

Context istoric si biografic

Jakub Wajda, tatal lui Andzej Wajda, ofiter in armata poloneza, a fost ucis de NKVD in masacrul de la Katyn. In 1942, tanarul Andrzej se alatura rezistentei poloneze, devenind membru al Armatei teritoriale poloneze (AK)

In film:

Maciek, Andrzej, superiorul lui și Drewnowski sunt soldați ai Armatei Teritoriale poloneze (Armia Krajowa)

Informatii referitoare la Armia Krajova si la Armia Ludowa

Drapelul polonez alb-rosu cu emblema Kotwica (ancora), simbolizand statul subteran si Armata Teritoriala (sau din interior)

========================================================

Armia Krajowa (Armata Teritorială sau din interior), abreviată „AK”, a fost principala mișcare de rezistență din Polonia ocupată de Germania Nazistă. AK a fost înființată în 1942 prin transformarea Związek Walki Zbrojnej (Uniunea pentru Lupta Armată) și în următorii doi ani a încorporat aproape toate forțele armate clandestine. A fost desființate în ianuarie 1945, după ce teritoriul țării a fost curățat de forțele germane de către Armata Roșie.

Armata Krajowa, care a avut în momentul de maximă dezvoltare aproximativ 400.000 membri, a fost cea mai mare mișcare de rezistență clandestină poloneză și cea mai mare din lume. AK a fost brațul înarmat a ceea ce a devenit cunoscută ca „Statul Secret Polonez” („państwo podziemne”).

Principala activitate a Armatei Teritoriale a fost reprezentată de sabotarea transporturilor germane spre frontul de răsărit din Uniunea Sovietică. AK a declanșat o luptă pe scară largă împotriva germanilor, care a atins apogeul în perioada 1943 - 1944 în timpul Operațiunii Furtuna, care a imobilizat în Polonia mai multe divizii germane.

Armia Krajowa, loială guvernului puternic în exil a fost considerată de către Uniunea Sovietică ca o forță ostilă, ceea ce au dus la conflicte din ce în ce mai grave între partizanii polonezi și cei sovietici în timpul războiului, și între grupuri sau luptători izolați și autoritățile comuniste după încheierea războiului.

Cea mai importantă mișcare de rezistență care nu a fuzionat cu AK a fost Armia Ludowa, de orientare comunistă, sprijinita de rusi.

Uniunea Sovietică și comuniștii polonezi considerau că forțele care fuseseră loiale guvernului în exil împiedica obținerea controlului total asupra țării fiind o amenințare care trebuia eliminată. Władysław Gomułka, cel care avea să devină la un moment dat Secretar General al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, ar fi spus la un moment dat: „Soldații AK sunt elemente ostile care trebuie eliminate fără milă”. Un alt comunist de frunte, Roman Zambrowski, a afirmat la un moment dat că AK trebuie să fie „exterminată”.

Pentru mai mult de un an de zile, sovieticii și-au asumat răspunderea pentru „rezolvarea” problemei luptătorilor AK cu ajutorul NKVD-ului. Până la sfârșitul războiului, aproape 60.000 de sodați AK au fost arestați, iar cam 50.000 dintre ei au fost deportați în Gulagurile din URSS. Cei mai mulți dintre acești soldați au fost capturați de sovietici după încheierea Operațiunii Tempest, în timpul căreia numeroase unități AK au încercat să coopereze cu Armata Roșie în timpul insurecției naționale antigermane. Alți veterani au fost arestați când au decis să pretindă respectarea promisiunilor de amnistie făcute de oficilaitățile guvernului comunist. În urma încălcării de către guvernul comunist a acestor promisiuni, soldații AK rămași în libertate au trecut în opoziție cu autoritățile de la Varșovia și au încercat să organizeze rezistența anticomunistă.

Persecutarea veteranilor AK a fost doar o parte a mai vastei persecuții staliniste în Polonie. În perioada 1944-1956, au fost arestați aproximativ 2 milioane de oameni, în jur de douăzeci de mii, (printre ei aflându-se și supraviețuitorul de la Auschwitz, eroul Witold Pilecki), au fost executați sau au murit în închisorile comuniste iar aproximativ șase milioane de polonezi (cam o treime din populația țării) au fost clasificați ca „elemente criminale sau reacționare”, fiind supuși diferitelor abuzuri ale organelor statului (comunist polonez  dirijat de rusi)

Se estimează că partizanii polonezi au pierdut aproximativ 34.000 – 100.000 de oameni în luptă,, iar după terminarea războiului încă 20.000 – 50.000 de oameni (morți în închisori sau în luptă).
ARMIA LUDOWA (Armata poporului)
Scopul principal al formării acestei forțe militare a fost sprijinirea efortului Armatei Roșii în lupta împotriva forțelor terestre germane și pentru crearea unui stat comunist polonez, prosovietic. Efective:20.000 – 30.000 de membri, dintre care aproximativ 5.000 erau cetățeni sovietici.

Conducatori militari ai AK:

1.Stefan Grot-Rowecki (grot inseamna varf de lance),primul sef al AK, arestat de Gestapo in 1943. Asasinat in inchisoare din ordinul lui Himmler

=======================================

2. Tadeusz Bór-Komorowski (in poloneza, Bór inseamna padure), al doilea sef al AK

Après l'arrestation de Stefan Grot-Rowecki par la Gestapo, en mars 1943, Tadeusz Komorowski prend le commandement de l'AK. Le 1er août 1944, le général Komorowski donna l’ordre de soulèvement de Varsovie.

L'insurrection est une action militaire dirigée contre l’occupant allemand entreprise à Varsovie par les forces de l’Armée de l’Intérieur ( AK, Armia Krajowa) dans le cadre du plan « Tempête » (Burza) face à l’arrivée imminente de l’Armée rouge dans la capitale polonaise. Pendant 63 jours, la bataille fait rage avec une sauvagerie sans précédent. L’Armia Krajowa compte environ 50 000 soldats dont seulement la moitié étaient armés. Mis à part les soldats de l’AK, d’autres se portent volontaires, y compris des femmes et des enfants tout juste adolescents. Alors que la situation des insurgés devenait de plus en plus dramatique, l’Armée rouge reste passive, arrêtée sur la rive droite de la Vistule. Elle bloqua même l’approvisionnement en munitions des unités polonaises de l’Armée populaire (alliée des Soviétiques) pour les empêcher de secourir leurs compatriotes assiégés. L’insurrection de Varsovie reçut un soutien très limité de la part des Alliés occidentaux. Des parachutages peu nombreux d’armes et d’autres matériels n’eurent que très peu d’impact.

Le 2 octobre, le général Bor-Komorowski signe la capitulation et les survivants civils furent brutalement évacués pour être envoyés dans les camps de concentration. Hitler ordonne que Varsovie soit « rasée sans laisser de traces ». La ville fut détruite à 85%. Bor-Komorowski, qui vient d'être nommé commandant suprême de Forces Armées Polonaises par le gouvernement polonais en exil à Londres est fait prisonnier. Il est interné dans un camp de prisonniers de guerre, l'Oflag 73

Libéré par les Alliés en mai 1945, il s'exile à Londres où il est obligé de gagner sa vie comme tapissier.

Premier ministre du gouvernement polonais en exil de 1947 à 1949,

Il meurt à Londres le 24 août 1966.

==========================================================

(excerpte din art. wikipedia rom., fr. eng.)

Scenariul filmului Cenușă și diamante, deși inspirat de un roman care susținea direct sistemul comunist postbelic din Polonia ("Popiół i diament" de Jerzy Andrzejewski) a fost modificat subtil în raport cu materialul sursă. Wajda simpatiza cu soldații din rezistenta poloneza, lucru evidentiat de faptul ca naratiunea este focalizata in cea mai mare parte a filmului pe personajul Marek Chełmicki. Pe parcursul filmarilor care au durat trei luni, regizorul a făcut schimbări drastice in scenariul de bază, cu ajutorul asistentului său, Janusz Morgenstern, precum și a lui Cybulski, interpretul rolului principal. Filmul a primit permisiunea autorităților pentru a fi distribuit doar prin interventia lui Jerzy Andrzejewski, intelectual agreat de regim (Jerzy Andrzejewski este evocat în cartea lui Czesław Miłosz din 1951, Gîndirea captivă, în capitolul IV, Alfa sau moralistul.) Filmul nu a primit permisiunea de a fi proiectat la Festivalul de Film de la Cannes. El a fost totusi prezentat la Festivalul de Film de la Veneția, unde a câștigat premiul FIPRESCI.

Filmul s-a bucurat de o apreciere critica pozitiva, fiind considerat drept manifestul scolii poloneze de film postbelice. Dupa 1989, unii critici, fara sa puna la indoiala buna credinta a realizatorului si a echipei sale, au reprosat filmului faptul ca ofera o imagine falsa si distorsionata a rezistentei anticomuniste poloneze, perceptie care s-a perpetuat multa vreme in mentalul colectiv occidental.

Jerzy Andrzejewski (1909-1983) autorul romanului Cenușă și diamant ("Popiół i diament") din 1947.

Critic al regimului comunist dupa octombrie 1956, fondator al KOR (Comitetul de aparare al muncitorilor) infiintat dupa grevele din 1976 din Radom si Ursus.

==================================================